Logodna își are originea în străvechea formă a contractului căsătoriei, care pentru dreptul roman reprezenta esența și forma concretă a consimțământului care valida căsătoria. Astfel, la început Logodna avea doar un caracter civil de recunoaștere din partea statului a legăturii dintre doi tineri și nu era privită ca o binecuvântare a lui Dumnezeu din fața altarului sau ca o pregătire pentru Cununie. Încă de timpuriu, Biserica s-a văzut investită de a da un statut legal căsătoriei, astfel încât recunoașterea statală este înlocuită de consfințirea Bisericii, iar Logodna devine slujbă religioasă, ce împreună cu partea Cununiei, formează scheletul sau corpul comun al Tainei Nunții.